Strictura uretrală la bărbat
Simptom principal:
Jet urinar slab
Alte semne frecvente:
Urinare cu efort, golire incompletă
Investigații uzuale:
Uroflowmetrie, ecografie, uretrografie
Opțiuni de tratament:
Dilatare, Optilume, uretrotomie, uretroplastie
Pe scurt
Un drum îngustat care poate fi redeschis
Strictura uretrală înseamnă îngustarea uretrei, canalul prin care urina iese din vezică. De cele mai multe ori, aceasta apare din cauza unei cicatrici formate după o inflamație, o infecție, un traumatism sau o procedură medicală efectuată în trecut, cum ar fi montarea unei sonde urinare sau o intervenție endoscopică.
Pe măsură ce canalul se îngustează, jetul urinar devine mai slab, urinarea poate necesita efort, iar vezica nu se mai golește complet. Uneori apar infecții urinare repetate sau chiar imposibilitatea de a urina.
Prin tratament urmărim să redăm uretrei un calibru suficient pentru ca urina să curgă din nou liber. Tehnica potrivită nu este aceeași pentru toată lumea: alegerea depinde de locul stricturii, lungimea acesteia, cauză și tratamentele efectuate anterior.
Această pagină descrie în principal strictura uretrală la bărbat. Strictura uretrală la femeie este mai rară și necesită o evaluare diferită.
Cui i se adresează tratamentul?
Tratamentul poate fi luat în calcul atunci când strictura produce simptome supărătoare:
- jet urinar slab;
- urinare cu efort;
- senzația că vezica nu se golește complet;
- urinări frecvente;
- infecții urinare repetate;
- imposibilitatea de a urina.
Nu orice strictură necesită însă operație imediată. Unele forme ușoare pot fi supravegheate, mai ales dacă simptomele sunt reduse și vezica se golește bine.
Indicația se stabilește individual, în funcție de simptome, de investigații și de modul în care strictura vă influențează viața de zi cu zi.
Care pot fi cauzele?
Strictura uretrală apare prin formarea unei cicatrici care îngustează canalul urinar.
Printre cauzele posibile se numără:
- montarea unei sonde urinare;
- intervenții endoscopice efectuate în trecut;
- traumatisme ale zonei pelvine sau perineale;
- intervenții chirurgicale anterioare;
- intervenții chirurgicale anterioare;
- afecțiuni inflamatorii ale pielii, precum lichenul scleros.
În unele cazuri, cauza exactă nu poate fi stabilită cu certitudine.
Cum stabilim diagnosticul?
Simptomele pot sugera o strictură uretrală, dar nu sunt suficiente pentru a confirma diagnosticul. Un jet urinar slab poate avea și alte cauze, precum adenomul de prostată sau o problemă de funcționare a vezicii.
Evaluarea poate include:
- uroflowmetria, o investigație simplă care măsoară viteza jetului urinar;
- ecografia cu măsurarea reziduului postmicțional, pentru a vedea dacă rămâne urină în vezică după urinare; sumarul de urină și urocultura, atunci când suspectăm o infecție;
- uretrografia retrogradă, o radiografie specială efectuată cu substanță de contrast, care ne ajută să localizăm îngustarea și să estimăm lungimea acesteia;
- cistoscopia, în anumite situații, pentru a vedea direct interiorul uretrei și al vezicii.
Nu fiecare pacient are nevoie de toate aceste investigații. Le alegem în funcție de simptome, de istoricul medical și de tratamentul pe care îl luăm în considerare.
Când este o urgență?
Dacă nu mai puteți urina deloc, vezica devine dureroasă sau apar febra și frisoane, este necesară evaluarea medicală rapidă.
În anumite situații, urina trebuie evacuată temporar printr-o sondă suprapubiană, introdusă direct în vezică prin partea inferioară a abdomenului. Aceasta permite golirea vezicii până când stabilim tratamentul definitiv, fără să forțăm trecerea prin zona îngustată.
Strictura uretrală este același lucru cu adenomul de prostată?
Nu. Ambele afecțiuni pot produce jet urinar slab și dificultate la urinare, dar mecanismul este diferit.
În strictura uretrală există o îngustare cicatriceală a canalului urinar. În adenomul de prostată, obstrucția apare la nivelul prostatei.
Investigațiile și tratamentul sunt diferite, motiv pentru care evaluarea corectă este importantă înainte de alegerea unei soluții.
Ce presupune tratamentul?
Pentru strictura uretrală există mai multe tehnici, de la proceduri endoscopice, realizate prin interiorul uretrei, până la intervenții reconstructive.
Nicio metodă nu este potrivită pentru toți pacienții. Alegerea pornește de la o evaluare atentă și ține cont de localizarea, lungimea și severitatea stricturii, precum și de tratamentele efectuate anterior.
Dilatarea cu balon
Dilatarea cu balon este o procedură realizată prin interiorul uretrei. Un balonaș este introdus la nivelul stricturii și umflat controlat pentru a lărgi treptat zona îngustată.
Este o metodă puțin invazivă, cu recuperare rapidă, potrivită în anumite cazuri selectate. Totuși, strictura poate să reapară, mai ales dacă zona cicatriceală este lungă, foarte strânsă sau a mai fost tratată anterior.
Dilatarea simplă și dilatarea cu balon farmacologic nu sunt proceduri interschimbabile. Alegerea depinde de localizarea stricturii, de lungimea acesteia și de tratamentele efectuate anterior.
Optilume
O opțiune disponibilă pentru anumite stricturi recurente este Optilume.
Procedura folosește un balon acoperit cu paclitaxel, o substanță activă eliberată local pentru a limita refacerea cicatricii după dilatare. Deoarece paclitaxelul este eliberat local, după procedură sunt necesare temporar câteva măsuri de precauție — inclusiv recomandări privind reluarea vieții sexuale și contracepția — pe care le discutăm individual.
Optilume nu este potrivit pentru orice tip de strictură. Poate fi luat în calcul mai ales în anumite stricturi bulbare scurte, care au reapărut după tratamente endoscopice, atunci când dorim să evităm sau să amânăm o reconstrucție mai amplă.
Indicația se stabilește individual, după evaluarea anatomiei stricturii și discutarea alternativelor.
Uretrotomia optică internă
Tot prin interiorul uretrei se poate realiza uretrotomia optică internă.
Cu ajutorul unui instrument cu cameră, vedem îngustarea pe dinăuntru și secționăm cicatricea care strâmtează canalul.
Procedura permite o recuperare rapidă și poate fi o alegere bună mai ales pentru o strictură scurtă, localizată într-o zonă potrivită și apărută pentru prima dată.
Totuși, uretrotomia optică internă nu este soluția ideală pentru orice strictură. Dacă îngustarea reapare, procedurile endoscopice nu trebuie repetate automat la nesfârșit. În această situație, trebuie discutat dacă o reconstrucție oferă șanse mai bune pe termen lung.
Uretroplastia
Când strictura este mai lungă, mai strânsă sau a revenit după alte tratamente, poate intra în discuție uretroplastia.
Uretroplastia este o intervenție reconstructivă care urmărește refacerea calibrului uretrei și obținerea unui rezultat cât mai durabil.
Tehnica depinde de particularitățile fiecărui caz:
- în anumite situații, porțiunea cicatriceală poate fi îndepărtată și uretra reconectată;
- în alte cazuri, canalul este lărgit cu ajutorul unei mici grefe recoltate din mucoasa obrazului;
- stricturile complexe pot necesita reconstrucții mai ample sau intervenții realizate în mai multe etape.
Mucoasa bucală se vindecă de obicei bine și este frecvent folosită în chirurgia reconstructivă uretrală. După recoltare poate apărea temporar un disconfort la nivelul obrazului, care se ameliorează progresiv.
Cum alegem între procedura endoscopică și reconstrucție?
Alegerea nu se face doar în funcție de cât de simplă pare o intervenție.
Procedurile endoscopice au avantajul unei recuperări rapide, dar riscul de recidivă poate fi mai mare în anumite situații.
Uretroplastia este o intervenție mai amplă, dar poate oferi rezultate mai durabile, mai ales atunci când strictura este lungă, strânsă sau a mai revenit.
Decizia se ia împreună, după ce discutăm:
- localizarea stricturii;
- lungimea acesteia;
- severitatea îngustării;
- tratamentele efectuate anterior;
- starea generală de sănătate;
- impactul simptomelor asupra vieții de zi cu zi;
- avantajele și limitările fiecărei variante.
Ce tip de anestezie se folosește?
Procedurile endoscopice se pot realiza sub anestezie rahidiană, care amorțește partea inferioară a corpului, sau sub anestezie generală.
Uretroplastia, fiind o intervenție mai amplă, se efectuează de regulă sub anestezie generală.
Tipul exact de anestezie se stabilește împreună cu echipa de anestezie, în funcție de procedură și de starea generală a pacientului.
Cum vă pregătiți pentru intervenție?
Înainte de intervenție veți avea o evaluare preoperatorie și un consult preanestezic. Aici discutăm procedura, alternativele și riscurile, iar dumneavoastră primiți indicațiile concrete de pregătire.
Aduceți lista completă a medicamentelor pe care le luați, inclusiv cele fără rețetă și suplimentele. Dacă urmați un tratament care influențează coagularea sângelui — anticoagulant sau antiagregant plachetar — spuneți acest lucru echipei medicale. Modul în care tratamentul va fi continuat, întrerupt temporar sau înlocuit se stabilește individual, în funcție de situația dumneavoastră. Nu opriți și nu modificați aceste medicamente din proprie inițiativă.
Detaliile despre pregătire — analize, post alimentar, ce aduceți la internare și ce presupune consultul preanestezic — le găsiți pe pagina dedicată: Pregătirea pentru operație și consultul preanestezic [link intern].
Ce se întâmplă imediat după operație?
După intervenție veți avea o sondă urinară, un tub subțire plasat în vezică prin uretră. Aceasta permite evacuarea urinei și protejează zona tratată în perioada de vindecare.
Durata menținerii sondei diferă în funcție de procedură:
- după o procedură endoscopică, sonda se menține de obicei pentru o perioadă scurtă — de exemplu, frecvent până la 72 de ore după o uretrotomie optică internă necomplicată;
- după uretroplastie, sonda rămâne mai mult timp, frecvent câteva săptămâni, în funcție de tehnica folosită și de evoluție.
Internarea este de obicei scurtă după procedurile endoscopice și poate dura câteva zile după o reconstrucție. Duratele sunt orientative și pot varia.
Mobilizarea începe devreme, adesea chiar din aceeași zi sau în ziua următoare.
Cât timp sonda este montată, pot apărea:
- un disconfort local;
- senzația de urinare;
- mici spasme vezicale;
- urină ușor rozalie.
După îndepărtarea sondei, este posibil să apară temporar usturime la urinare. Aceste manifestări se atenuează de obicei treptat.
Cum decurge recuperarea?
Recuperarea depinde de tipul intervenției.
După o procedură endoscopică, mulți pacienți revin la activitățile obișnuite în câteva zile.
După o uretroplastie, refacerea completă necesită mai mult timp, de obicei câteva săptămâni.
În această perioadă, vă recomandăm să evitați:
- efortul fizic intens;
- ridicarea de greutăți;
- sportul solicitant;
- mersul pe bicicletă;
- activitățile care apasă zona dintre picioare.
Reluarea serviciului, a sportului și a vieții intime se face treptat, în funcție de tipul intervenției și de ritmul de vindecare.
Îngrijirea sondei acasă
Dacă plecați acasă cu sonda urinară, câteva reguli simple vă ajută să evitați problemele:
- păstrați punga colectoare mai jos decât nivelul vezicii, pentru ca urina să curgă liber și să nu se întoarcă;
- evitați îndoirea sau răsucirea tubului;
- beți suficiente lichide, dacă medicul nu v-a recomandat altfel, pentru ca urina să rămână limpede;
- spălați-vă pe mâini înainte și după ce atingeți sonda sau punga, iar zona din jur mențineți-o curată;
- de obicei se folosește o pungă mai mică în timpul zilei și una mai mare, atașată noaptea.
Mici scurgeri pe lângă sondă, o ușoară colorație rozalie a urinei sau senzația de a urina pot apărea cât timp sonda este montată. Acestea sunt de obicei normale.
Scoaterea sondei se face conform indicațiilor primite la externare. După o procedură endoscopică, sonda se menține de obicei pentru o perioadă scurtă — de exemplu, frecvent până la 72 de ore după o uretrotomie optică internă necomplicată. După o reconstrucție, sonda rămâne mai mult timp, în funcție de tehnică și de evoluție. După îndepărtare, este normal să apară temporar usturime la urinare.
Pentru detalii practice, am pregătit un ghid separat: Sonda urinară și îngrijirea acesteia acasă [link intern].
La ce rezultate să vă așteptați
Scopul tratamentului este simplu: un jet urinar mai bun, o urinare cu mai puțin efort și o golire cât mai eficientă a vezicii.
Mulți pacienți observă o îmbunătățire la scurt timp după scoaterea sondei, pe măsură ce inflamația locală se reduce. La început, jetul își poate găsi treptat ritmul, iar usturimea inițială scade în câteva zile.
Durabilitatea rezultatului depinde de tehnică. Procedurile endoscopice au o recuperare rapidă, dar un risc mai mare ca strictura să reapară în timp. Reconstrucția oferă de regulă rezultate mai durabile, mai ales în stricturile lungi, strânse sau recidivate.
Niciun tratament nu garantează că strictura nu va mai reapărea niciodată. Tocmai de aceea controalele ulterioare sunt importante: ne permit să verificăm că lucrurile merg bine și să intervenim din timp dacă apar semne de recidivă.
Cum se face urmărirea?
Controalele ulterioare sunt importante pentru a verifica dacă jetul urinar rămâne bun și pentru a depista din timp o eventuală recidivă.
În funcție de tipul intervenției, urmărirea poate include:
- discuția despre simptome;
- uroflowmetrie;
- ecografie cu măsurarea reziduului urinar;
- cistoscopie;
- uretrografie, în anumite situații.
Frecvența controalelor se stabilește individual.
Cum se face urmărirea?
Ca orice intervenție, și tratamentul stricturii uretrale presupune anumite riscuri. Cele mai multe sunt temporare și pot fi gestionate.
Frecvente și de obicei temporare
- usturime la urinare;
- disconfort legat de sondă;
- mici sângerări sau urină rozalie;
- infecție urinară;
- senzație imperioasă de urinare;
- spasme vezicale.
Mai rare, dar importante
- reapariția stricturii;
- necesitatea unei noi intervenții;
- sângerare mai importantă;
- infecție;
- modificări ale continenței urinare;
- modificări ale funcției erectile, mai ales după reconstrucții complexe;
- disconfort temporar la nivelul obrazului, dacă este recoltată mucoasa bucală.
Riscurile relevante pentru situația dumneavoastră sunt discutate înainte de intervenție, în funcție de tipul stricturii și de tehnica aleasă.
Când trebuie contactat medicul?
Contactați medicul sau prezentați-vă la camera de gardă dacă apare oricare dintre următoarele situații:
- imposibilitatea de a urina;
- senzația că sonda s-a înfundat sau a ieșit din poziție;
- febră sau frisoane;
- urină tulbure și urât mirositoare;
- sângerare abundentă;
- cheaguri care blochează evacuarea urinei;
- durere care se intensifică;
- roșeață, umflătură sau secreție în zona operată;
- reapariția jetului slab după perioada de recuperare.
Need help finding info?
Common asked questions
Ozeum is here to guide you through art, culture, and our engaging programs, offering insights and friendly support for your visit.