Colica renală: când este o urgență și ce facem cu piatra blocată pe ureter
Articol scris de Dr. Lucian Bratu, Medic Specialist Urolog | Actualizat: august 2026
Colica renală apare cel mai frecvent atunci când o piatră formată în rinichi migrează în ureter — canalul prin care urina ajunge de la rinichi la vezică — și împiedică evacuarea normală a urinei.
Durerea poate fi extrem de intensă chiar și atunci când piatra este mică. Intensitatea durerii nu ne spune cât de mare este calculul și nici dacă acesta se poate elimina singur.
După controlul durerii, întrebarea importantă este alta: putem aștepta eliminarea pietrei în siguranță sau este nevoie de o intervenție?
Aveți un rezultat CT sau ecografic recent pentru interpretare?
Când colica renală este o urgență
Solicitați evaluare medicală rapidă dacă durerea se asociază cu:
- febră sau frisoane;
- stare generală alterată;
- durere foarte intensă care nu poate fi controlată;
- vărsături persistente sau imposibilitatea de a bea lichide;
- scăderea importantă a cantității de urină sau imposibilitatea de a urina;
- existența unui singur rinichi funcțional;
- sarcină;
- agravarea rapidă a stării generale.
Un rinichi blocat asociat cu infecție este o urgență urologică.
În această situație, prioritatea nu este neapărat scoaterea imediată a pietrei, ci drenarea rinichiului și tratarea infecției. Calculul este de regulă tratat ulterior, după ce infecția este controlată.
Ce este colica renală și de ce doare atât de tare?
Ureterul este un tub subțire care transportă urina de la rinichi spre vezică.
Atunci când un calcul ajunge în ureter și blochează trecerea urinei, presiunea crește deasupra obstacolului, spre rinichi. În același timp, ureterul se contractă încercând să împingă piatra spre vezică.
De aici apare durerea tipică: intensă, uneori în valuri, cu perioade în care crește și scade.
Durerea pornește frecvent din zona lombară și poate coborî spre abdomenul inferior, zona inghinală sau organele genitale, în funcție de locul în care se află piatra.
Pot apărea și:
greață sau vărsături;
sânge în urină;
agitație și imposibilitatea de a găsi o poziție confortabilă;
usturime la urinare;
urinări frecvente;
senzație bruscă și greu de amânat de a urina.
Când calculul ajunge aproape de vezică, simptomele urinare pot deveni mai evidente.
Cum aflăm unde este piatra?
Evaluarea poate include examen clinic, analize de sânge și urină și investigații imagistice.
Scopul nu este doar să demonstrăm că există o piatră. Trebuie să răspundem la câteva întrebări care schimbă tratamentul:
Ecografia
Ecografia este rapidă, nu iradiază și poate arăta dacă rinichiul este dilatat. Uneori poate identifica și calculul.
Are însă limite: pietrele mici și calculii aflați pe ureter pot fi dificil de văzut sau măsurat exact.
De aceea, o ecografie normală nu exclude întotdeauna existența unui calcul ureteral.
CT-ul nativ low-dose
La adult, investigația care oferă de obicei cele mai precise informații este CT-ul nativ low-dose, realizat fără substanță de contrast.
El poate arăta:
- poziția exactă a calculului;
- dimensiunea;
- numărul pietrelor;
- gradul de obstrucție;
- anatomia tractului urinar;
- densitatea calculului, informație care poate conta dacă discutăm anumite metode de tratament.
În practică, CT-ul ne ajută să transformăm diagnosticul într-o decizie: așteptăm, tratăm medicamentos, intervenim sau drenăm rinichiul?
În sarcină, evaluarea imagistică se face diferit, ecografia fiind în general prima investigație.
Ce înseamnă „rinichi dilatat” sau „hidronefroză”?
Dacă pe ecografie sau CT apare termenul hidronefroză, înseamnă că urina nu se evacuează normal și sistemul colector al rinichiului s-a dilatat.
Într-o colică renală, cauza poate fi calculul care blochează ureterul.
Hidronefroza nu înseamnă automat că rinichiul este pierdut și nici că este obligatorie o operație imediată. În multe situații acute, dilatarea se reduce după ce piatra se elimină sau este tratată.
Este însă unul dintre elementele pe care le luăm în calcul când stabilim cât de sigur este să așteptăm.
Se poate elimina piatra singură?
Da, multe pietre ureterale se elimină fără intervenție.
Dar nu există un procent care să poată prezice cu certitudine ce se va întâmpla la un anumit pacient.
Cele mai importante două informații sunt dimensiunea și poziția calculului:
mai mic + mai aproape de vezică = probabilitate mai mare de eliminare spontană.
Datele sintetizate în ghidurile europene arată orientativ:
| Situație | Eliminare spontană raportată |
|---|---|
| Calculi sub 5 mm, indiferent de poziție | aproximativ 75% |
| Calculi de 5 mm sau mai mari | aproximativ 62% |
| Calcul sub 5 mm, în ureterul distal, aproape de vezică | aproximativ 89% |
| Calcul sub 5 mm, în ureterul proximal, aproape de rinichi | aproximativ 71% |
Acestea sunt medii obținute din grupuri de pacienți, nu predicții individuale.
Forma calculului, anatomia ureterului, gradul de obstrucție, simptomele și evoluția la controale pot schimba decizia.
De aceea, două persoane cu un calcul de 5 mm pot primi recomandări diferite.
Dar cifrele foarte precise pe milimetri?
Într-un studiu bazat pe măsurători CT, probabilitatea de eliminare spontană a scăzut de la aproximativ 98% pentru calculii de cel mult 3 mm la 81% pentru 4 mm, 65% pentru 5 mm și 33% pentru 6 mm.
Aceste cifre sunt utile pentru a înțelege tendința, dar nu trebuie interpretate ca o promisiune pentru un pacient individual. Studiile folosesc populații, metode de măsurare și perioade de urmărire diferite.
Cum decidem dacă așteptăm sau intervenim?
„Aceasta este, de fapt, decizia principală în colica renală.”
Putem aștepta
Urmărirea eliminării spontane poate fi o opțiune atunci când:
- calculul are dimensiune și poziție favorabile;
- durerea poate fi controlată;
- nu există infecție;
- funcția renală este păstrată;
- obstrucția nu pune rinichiul în pericol;
- pacientul poate fi reevaluat.
Așteptarea nu înseamnă lipsa tratamentului și nici lipsa controalelor. Înseamnă că oferim pietrei timp să se elimine, dar urmărim evoluția.
Pentru calculii care se elimină spontan, timpul mediu raportat în studiile incluse în ghidurile europene este de aproximativ 17 zile, cu variații importante între pacienți.
În practică, perioada de urmărire se stabilește individual. Nu așteptăm la nesfârșit un calcul care rămâne blocat.
Recomandăm tratament activ
O procedură devine mai probabilă dacă:
- calculul are șanse reduse de eliminare spontană;
- durerea persistă în ciuda tratamentului;
- obstrucția persistă;
- funcția renală este afectată;
- există un singur rinichi funcțional sau alte situații cu risc;
- episoadele repetate afectează semnificativ viața pacientului;
- după discutarea avantajelor și dezavantajelor, pacientul preferă tratamentul activ.
Opțiunile de tratament activ se aleg în funcție de situația clinică și caracteristicile calculului.
Este necesar drenaj urgent
Situația se schimbă complet dacă un rinichi obstruat se asociază cu infecție severă sau dacă drenajul urinar este compromis semnificativ.
Atunci prioritatea este decomprimarea rinichiului, printr-o sondă JJ sau prin nefrostomie, în funcție de situație.
Tratamentul definitiv al pietrei se face de regulă după controlul infecției.
Ce puteți face în timpul unei colici renale?
Primul obiectiv este controlul durerii.
În absența contraindicațiilor, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt în general tratamentul de primă linie pentru durerea produsă de colica renală. Pot fi necesare și alte analgezice sau medicamente împotriva grețurilor și vărsăturilor.
Schema trebuie adaptată bolilor asociate, funcției renale, tratamentelor deja administrate și intensității simptomelor.
Nu forțați apa în plină criză
Un mit frecvent este că trebuie băută rapid o cantitate foarte mare de apă pentru a „împinge” piatra.
Dacă ureterul este blocat, producerea rapidă a unei cantități suplimentare de urină poate crește presiunea deasupra obstacolului și poate accentua durerea.
Beți progresiv, în funcție de toleranță.
După ce episodul acut s-a liniștit, hidratarea adecvată redevine importantă, inclusiv pentru prevenirea altor calculi.
Dacă apar vărsături persistente, febră sau durerea nu poate fi controlată, este necesară reevaluarea medicală.
Poate tratamentul medicamentos să ajute piatra să se elimine?
În anumite situații, da.
Unele medicamente relaxează musculatura ureterului și pot facilita eliminarea calculului. Datele actuale sugerează că beneficiul este mai evident în anumite pietre situate în ureterul distal, în special când dimensiunea depășește 5 mm.
Acest tratament nu este însă necesar sau potrivit pentru orice calcul și nu trebuie folosit pentru a amâna o intervenție atunci când există o indicație clară pentru aceasta.
Dacă apar infecție, durere care nu poate fi controlată sau afectarea funcției renale, strategia trebuie reevaluată.
Dacă piatra nu se elimină, ce opțiuni există?
Pentru calculii ureterali care necesită tratament activ, două dintre principalele opțiuni sunt ureteroscopia și litotriția extracorporeală cu unde de șoc (SWL/ESWL).
Nu există o metodă ideală pentru orice piatră.
Alegerea depinde de dimensiunea și poziția calculului, densitatea sa, anatomie, gradul de obstrucție, bolile asociate și prioritățile pacientului.
Ureteroscopia (URS)
În ureteroscopie, instrumentele sunt introduse prin uretră și vezică până în ureter, fără incizie la nivelul pielii. Calculul poate fi extras sau fragmentat cu laser.
Comparativ cu SWL, ureteroscopia are în general o probabilitate mai mare de a obține eliminarea completă a calculului după o singură procedură și necesită mai rar tratamente suplimentare.
Este însă o procedură endoscopică, realizată sub anestezie, și poate necesita temporar montarea unei sonde JJ.
Litotriția extracorporeală — SWL
SWL fragmentează calculul cu unde de șoc aplicate din exteriorul corpului.
Este mai puțin invazivă și, în general, are o morbiditate mai redusă decât ureteroscopia. În schimb, eliminarea fragmentelor poate dura, iar uneori sunt necesare mai multe ședințe sau o procedură suplimentară.
Nu toate pietrele sunt la fel de potrivite pentru SWL. Poziția, dimensiunea și densitatea calculului, distanța până la piele și anatomia pot influența rezultatul.
„Alegerea între URS și SWL nu este un concurs între două tehnologii. Este o balanță între probabilitatea de rezolvare rapidă, invazivitate, riscuri și posibilitatea de a avea nevoie de tratamente suplimentare.”
Ce sunt sonda JJ și nefrostomia?
Uneori trebuie mai întâi să rezolvăm blocajul și abia ulterior piatra.
Sonda JJ
Sonda JJ este un tub subțire introdus în interiorul ureterului, între rinichi și vezică. Ea permite urinei să treacă pe lângă zona blocată.
Nefrostomia
Nefrostomia este un tub introdus direct în rinichi prin piele, prin care urina este drenată la exterior.
Alegerea depinde de situația clinică și de anatomie.
Important: drenajul nu este același lucru cu tratamentul pietrei.
O sondă JJ poate decomprima rinichiul și poate ameliora problema produsă de obstrucție, dar nu sparge și nu scoate calculul. Piatra poate necesita ulterior urmărire sau tratament definitiv.
Ce se întâmplă după ce durerea dispare? & Prevenția
Dispariția durerii este un semn bun, dar nu demonstrează întotdeauna că piatra a fost eliminată.
În funcție de situație, poate fi necesară o reevaluare pentru a confirma că:
- piatra a trecut sau nu mai produce obstrucție;
- hidronefroza s-a redus;
- funcția rinichiului este normală.
Dacă observați eliminarea calculului, merită să îl păstrați pentru analiză. Compoziția pietrei poate oferi informații utile pentru prevenirea recidivei.
După colică începe prevenția
Tratamentul litiazei nu ar trebui să se termine odată cu dispariția durerii.
După episodul acut putem discuta:
analiza calculului eliminat;
analize de sânge și urină;
cantitatea zilnică de lichide;
obiceiurile alimentare;
factorii care favorizează formarea calculilor;
investigații metabolice suplimentare la pacienții cu risc crescut sau cu episoade repetate.
Ideea principală
„Nu orice piatră trebuie operată. Dar nici orice piatră poate fi așteptată.
În colica renală, dimensiunea calculului este doar o parte a problemei.
Decizia corectă ține cont de poziția pietrei, probabilitatea de eliminare spontană, gradul de obstrucție, funcția rinichiului, prezența unei infecții și felul în care evoluează simptomele.
Scopul este să controlăm durerea, să protejăm rinichiul și să alegem momentul potrivit pentru intervenție — fără grabă inutilă și fără amânări riscante.”
Întrebări frecvente
Da. Intensitatea durerii depinde în mare măsură de blocarea și contracțiile ureterului, nu doar de dimensiunea calculului.
Da, este posibil. Probabilitatea depinde însă și de poziția calculului, anatomie, gradul de obstrucție și evoluția clinică. Dimensiunea singură nu este suficientă pentru a lua decizia.
Nu. Febra sau frisoanele la un pacient cu suspiciune de calcul obstructiv pot indica o infecție și necesită evaluare medicală rapidă.
Nu neapărat. Durerea poate dispărea chiar dacă piatra nu a fost observată la eliminare. În anumite situații este necesar un control pentru a confirma că rinichiul se drenează normal.
Nu. Sonda JJ permite drenarea urinei din rinichi spre vezică și poate proteja rinichiul până la rezolvarea problemei. Calculul poate rămâne pe loc și poate necesita ulterior urmărire sau tratament.
Dacă aveți deja un CT sau o ecografie
Dacă ați avut o colică renală și investigațiile arată un calcul pe ureter, următoarea întrebare nu este automat „când îl operăm?”.
Trebuie stabilit dacă piatra are șanse rezonabile să se elimine, dacă rinichiul poate fi urmărit în siguranță sau dacă este mai potrivit un tratament activ.
O evaluare urologică poate pune în context dimensiunea și poziția calculului, gradul de obstrucție, analizele și simptomele dumneavoastră și poate stabili pașii următori.
- European Association of Urology — EAU Guidelines on Urolithiasis, ediția 2026.
- National Institute for Health and Care Excellence — Renal and ureteric stones: assessment and management (NG118).
- Jendeberg J. și colab. — Size matters: the width and location of a ureteral stone accurately predict the chance of spontaneous passage, European Radiology.