CUPRINS
CUPRINS
Sonda urinară: de ce se montează, cum trăiți cu ea și când se scoate
NOTIUNI GENERALE
DEFINITIE
PE SCURT
Știu că plecarea acasă cu o sondă urinară poate fi neplăcută și poate ridica multe întrebări. De aceea, este important să știți ce senzații sunt normale, cum îngrijiți sonda și când trebuie să solicitați ajutor.
Sonda uretro-vezicală este un tub subțire și moale, introdus prin uretră până în vezica urinară, care permite urinei să se scurgă continuu într-o pungă colectoare.
Sonda este menținută în vezică de un mic balonaș umflat cu apă sterilă, astfel încât rămâne, în mod obișnuit, în poziție.
Se montează în două situații frecvente: atunci când vezica nu se mai poate goli și se umple excesiv — globul vezical — sau după anumite intervenții chirurgicale, pentru a drena vezica și a proteja vindecarea.
În cele mai multe cazuri, sonda este temporară.
Cu câteva reguli simple de îngrijire, perioada în care aveți sonda poate fi gestionată mai ușor acasă. Scoaterea este, de regulă, rapidă și puțin dureroasă.
Ce este sonda uretro-vezicală?
Este o sondă plasată prin uretră — canalul prin care urina iese în mod normal din vezică — până în interiorul vezicii urinare.
Sonda este menținută în vezică de un mic balonaș umflat cu apă sterilă. Acesta împiedică alunecarea sondei în mod obișnuit.
La celălalt capăt, sonda se conectează la o pungă colectoare, în care urina se adună pe măsură ce este produsă.
CAUZE
De ce se montează?
Cele mai frecvente motive sunt două.
Globul vezical — retenția de urină. Atunci când vezica nu se mai poate goli, urina se acumulează și vezica se destinde dureros. Cauza este frecvent un obstacol la ieșirea din vezică, de exemplu o prostată mărită, dar poate apărea și după anumite medicamente, după anestezie sau în alte situații. Sonda golește vezica și ușurează rapid disconfortul.
După o intervenție chirurgicală. După anumite operații, mai ales la nivelul aparatului urinar sau al pelvisului, sonda drenează vezica, protejează zona operată în timp ce se vindecă și ne permite să urmărim cantitatea de urină.
Mai rar, sonda poate fi folosită pentru a măsura cu precizie urina produsă sau în alte situații medicale.
Indiferent de motiv, sonda nu este o soluție permanentă în cele mai multe cazuri. Rolul ei este să golească vezica în siguranță, să protejeze vezica și rinichii și să ofere timp pentru clarificarea sau tratarea cauzei.
DESCRIERE
Cum se montează?
Montarea sondei se face cu blândețe.
Se folosește un gel lubrifiant, frecvent cu un anestezic local, pentru a reduce disconfortul. Sonda este introdusă ușor prin uretră, până în vezică, iar balonașul este apoi umflat cu apă sterilă, pentru a o menține pe loc.
Manevra durează de obicei puțin. Puteți simți o senzație de presiune sau un disconfort trecător.
Imediat după montare, în special în cazul globului vezical, urina începe să se scurgă, iar senzația de tensiune se ameliorează.
IMPACT ASUPRA CALITATII VIETII
Ce este normal să simțiți?
Anumite senzații sunt frecvente și nu trebuie să vă îngrijoreze.
- senzația că trebuie să urinați, deși sonda drenează deja urina — apare pentru că balonașul atinge peretele vezicii;
- un disconfort ușor la nivelul uretrei;
- mici contracții ale vezicii, resimțite ca o nevoie bruscă de a urina sau ca o crampă — spasmele vezicale;
- o cantitate mică de urină care se scurge pe lângă sondă, uneori, în timpul spasmelor;
- o ușoară colorație a urinei la început.
Spasmele vezicale sunt deranjante, dar frecvente. Dacă sunt supărătoare, medicul vă poate recomanda un tratament care le reduce.
Aceste senzații se ameliorează de obicei pe măsură ce vă obișnuiți cu sonda.
Cum îngrijiți sonda acasă?
Evitați să trageți de sondă sau de tubul conectat la pungă. Tracțiunea accidentală poate produce durere, sângerare sau deplasarea sondei.
Câteva reguli simple fac diferența între o experiență confortabilă și una complicată.
- spălați-vă pe mâini înainte și după ce atingeți sonda sau punga;
- curățați zilnic zona locală, blând, cu apă și, dacă este necesar, cu un produs delicat; nu sunt necesare soluții antiseptice folosite de rutină;
- păstrați sistemul închis — nu deconectați inutil sonda de punga colectoare;
- țineți punga sub nivelul vezicii, pentru ca urina să se scurgă corect; nu așezați punga pe podea;
- goliți punga înainte să se umple complet și evitați ca robinetul de golire să atingă toaleta sau recipientul folosit;
- evitați îndoiturile și răsucirile tubului, care pot opri scurgerea urinei;
- fixați sonda de coapsă, astfel încât să nu fie trasă accidental;
- evitați constipația — un intestin plin poate apăsa pe sondă și poate împiedica drenajul; fibrele și hidratarea ajută;
- beți suficiente lichide, dacă nu vi s-a recomandat o restricție de lichide; hidratarea menține urina mai diluată și poate reduce riscul de blocare prin sedimente.
În timpul zilei se folosește frecvent o pungă mai mică, prinsă pe picior. Noaptea poate fi conectată o pungă cu capacitate mai mare, conform instrucțiunilor primite. Punga de noapte se agață de marginea patului sau pe un suport, sub nivelul corpului — nu se ține în pat și nu se așază pe podea. Evitați deconectările inutile ale sistemului.
De regulă, vă puteți face duș. Indicațiile privind baia și anumite activități le stabilim la consult, în funcție de situație.
Cu punga de picior fixată corect, majoritatea pacienților pot merge la serviciu, pot face plimbări și pot conduce, dacă starea generală o permite. Evitați doar efortul intens și sporturile cu impact, pe care le discutăm la consult.
MONITORIZARE
Când este nevoie să cereți ajutor?
Luați legătura cu medicul curant sau prezentați-vă la camera de gardă dacă:
- sonda nu mai drenează urină, iar vezica devine plină sau dureroasă;
- apar febră sau frisoane;
- sonda a ieșit accidental;
- apare o sângerare importantă;
- cheagurile blochează scurgerea urinei;
- urina se scurge masiv pe lângă sondă;
- durerea este importantă sau se intensifică;
- starea generală se alterează.
Dacă sonda nu mai drenează, verificați mai întâi dacă tubul nu este îndoit sau răsucit, dacă punga este poziționată sub nivelul vezicii și dacă nu este complet plină.
Dacă scurgerea nu se reia rapid, este necesară evaluarea medicală.
Dacă sonda a fost montată după o intervenție urologică și a ieșit accidental, nu încercați să o reintroduceți singur. Luați legătura cu medicul curant sau prezentați-vă rapid pentru evaluare.
Sondele urinare se pot asocia, în timp, cu infecții urinare. De aceea sunt importante igiena mâinilor, menținerea sistemului închis, drenajul corect și scoaterea sondei imediat ce nu mai este necesară.
Sânge în urină
O cantitate mică de sânge în urină poate apărea, mai ales după montarea sondei sau la mișcare. De obicei, urina se limpezește progresiv.
Hidratarea poate ajuta, dacă nu vi s-a recomandat o restricție de lichide.
Solicitați ajutor medical dacă apare o sângerare abundentă care nu se reduce, dacă urina devine roșu intens sau dacă apar cheaguri care blochează sonda și opresc scurgerea urinei.
Cât timp rămâne sonda și cum se scoate?
Durata depinde de motivul pentru care a fost montată.
În cazul globului vezical, sonda poate rămâne o perioadă scurtă, până când cauza este lămurită și tratată. Adesea facem apoi o probă fără sondă: scoatem sonda și urmărim dacă vezica se golește din nou normal. Uneori, înainte de această probă, se începe un tratament care ajută golirea vezicii.
Dacă proba reușește, sonda nu mai este necesară. Dacă vezica încă nu se golește, sonda poate fi remontată, iar proba repetată mai târziu.
După o intervenție chirurgicală, durata se stabilește în funcție de tipul operației și de evoluția vindecării.
Mai rar, dacă vezica nu se poate goli eficient pe termen lung, sonda poate fi menținută, monitorizată și schimbată conform planului stabilit la consult.
Pentru unii pacienți care au sonda o perioadă mai lungă, o alternativă la punga colectoare este valva de sondă: un mic robinet la capătul sondei, care se deschide la interval de câteva ore pentru golirea vezicii, fără pungă. Dacă această variantă este potrivită pentru dumneavoastră, o discutăm la consult.
Scoaterea sondei este de regulă rapidă și puțin dureroasă: balonașul este dezumflat, iar sonda este retrasă ușor.
După scoatere, în primele ore pot apărea o ușoară usturime, nevoia mai frecventă de a urina sau un mic disconfort. Acestea se reduc treptat.
Dacă după scoaterea sondei nu reușiți să urinați deloc, iar vezica se destinde și devine dureroasă, solicitați rapid o evaluare medicală — poate fi nevoie de remontarea temporară a sondei.
RISCURI
Dacă sonda nu poate fi montată pe uretră
În anumite situații, sonda nu poate fi introdusă în siguranță prin uretră.
Atunci, o alternativă este sonda suprapubiană: un tub plasat direct în vezică, printr-o mică deschidere în partea de jos a abdomenului, care drenează urina într-o pungă.
Alegerea între cele două variante depinde de situația clinică și se discută individual.