Documentație Clinică
Chirurgie Urologică
Adenom de Prostată (HBP): Simptome, Cauze și Tratament
TUR-P bipolar, HoLEP și adenomectomie — cum alegem procedura potrivită
|
Actualizat: august 2026
|
Timp lectură: 12 min
Axiomă Clinică
„Nu operăm o valoare ecografică și nici o prostată doar pentru că este mare. Tratăm efectul pe care îl are asupra urinării, asupra vezicii și asupra vieții dumneavoastră.”
— Dr. Lucian Bratu
Standard EAU
■
PE SCURT
Sinteză clinică preliminară
Adenomul de prostată este o creștere benignă a prostatei, tot mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.
Problema nu este creșterea în sine, ci faptul că prostata mărită strânge canalul prin care urina iese din vezică. De aici vin simptomele care aduc pacienții la consult:
●
jet urinar slab;
●
urinare dificilă sau prelungită;
●
nevoia de a împinge pentru a urina;
●
senzația că vezica nu se golește complet;
●
urinări frecvente;
●
treziri repetate noaptea;
●
urgență urinară;
●
episoade de retenție urinară, cu imposibilitatea de a urina.
Nu orice adenom necesită operație. Uneori sunt suficiente supravegherea sau tratamentul medicamentos. Intervenția intră în discuție atunci când simptomele afectează viața de zi cu zi, când tratamentul nu mai este suficient sau când apar complicații.
În majoritatea cazurilor, operația se face endoscopic, prin uretră, fără nicio incizie la nivelul pielii.
Ghid Clinic
Cuprins Articol
Standard Academic
Conform ghidurilor EAU (European Association of Urology) și practicii clinice Dr. Lucian Bratu.
Consiliere Chirurgicală
Aveți o recomandare chirurgicală sau purtați o sondă vezicală? Solicitați o a doua opinie medicală.
Ce este adenomul de prostată?
Prostata este o glandă situată sub vezica urinară, în jurul porțiunii inițiale a uretrei.
Odată cu vârsta, țesutul din zona prostatei care înconjoară uretra poate crește în volum. Această creștere este benignă și îngustează canalul prin care se elimină urina. Pe măsură ce țesutul prostatic apasă uretra, vezica trebuie să lucreze mai mult pentru a împinge urina.
Inițial apar simptome precum jetul slab sau urinarea prelungită. Pe măsură ce vezica lucrează mai mult, pot apărea și urinări frecvente, nevoia imperioasă de a urina și treziri repetate în timpul nopții.
În timp, vezica poate rămâne cu urină după fiecare micțiune, pot apărea infecții, calculi vezicali sau chiar imposibilitatea completă de a urina.
Operația pentru adenom nu este aceeași cu operația pentru cancer
Operația pentru adenomul de prostată are ca scop deblocarea urinării. Nu este aceeași intervenție cu prostatectomia radicală, folosită în tratamentul cancerului de prostată.
Reprezentare Didactică
Metafora Portocalei
O comparație simplă este cea cu o portocală. În operațiile pentru adenom tratăm mai ales „miezul” care blochează urinarea, iar învelișul extern al glandei rămâne pe loc. În prostatectomia radicală se îndepărtează întreaga prostată, împreună cu structurile indicate oncologic.
Sunt, deci, două intervenții diferite, cu scopuri diferite, chiar dacă ambele se referă la prostată.
Adenomul este o afecțiune benignă. Adenomul și cancerul de prostată pot exista însă în același timp, la același pacient — motiv pentru care evaluarea dinaintea operației rămâne importantă.
Când este necesară operația?
Operația poate fi recomandată atunci când:
- simptomele rămân supărătoare în ciuda tratamentului medicamentos;
- jetul urinar este foarte slab;
- vezica nu se golește suficient;
- apare un episod de retenție urinară și este necesară montarea unei sonde;
- retenția urinară se repetă;
- apar infecții urinare repetate;
- se formează calculi în vezică;
- apare sânge în urină care poate fi atribuit adenomului, după excluderea altor cauze;
- dilatarea aparatului urinar sau afectarea funcției renale arată că obstacolul trebuie rezolvat;
- simptomele afectează semnificativ somnul și calitatea vieții.
„Nu operăm o valoare ecografică și nici o prostată doar pentru că este mare. Tratăm efectul pe care îl are asupra urinării, asupra vezicii și asupra vieții dumneavoastră.”
Dacă ați ajuns deja la sondă
Se întâmplă frecvent: după un episod de retenție urinară, pacientul pleacă acasă cu sondă și uneori rămâne cu ea o perioadă lungă.
Operația nu este, în majoritatea cazurilor, o urgență de câteva ore, dar nici ceva de amânat la nesfârșit. Cateterizarea pe termen lung aduce propriile probleme: infecții, blocarea sondei, depuneri și disconfort. Dacă obstacolul produs de prostată este cauza principală a retenției, operația oferă șanse bune de a renunța la sondă.
Există însă un lucru pe care îl discut mai ales cu pacienții care au stat mult timp în retenție: prostata poate fi deblocată perfect, dar vezica trebuie să aibă și suficientă forță pentru a împinge urina. Uneori detrusorul — mușchiul vezicii — își pierde o parte din putere după o perioadă lungă în care a lucrat împotriva unui obstacol.
De aceea, în retențiile vechi, întrebarea nu este doar „putem debloca prostata?”, ci și „cât de bine mai poate lucra vezica după ce înlăturăm obstacolul?”.
În situațiile în care există dubii, evaluarea funcției vezicii schimbă prognosticul pe care vi-l pot da înainte de operație. Prefer să discutăm asta dinainte, nu să o descoperim după.
Ce evaluăm înainte de operație?
- discuția despre simptome și tratamentele urmate;
- examen clinic;
- PSA, atunci când este indicat;
- sumar de urină și, dacă este necesar, urocultură;
- ecografie de aparat urinar;
- măsurarea volumului prostatei;
- evaluarea urinei rămase în vezică după urinare;
- RMN multiparametric de prostată, dacă PSA-ul, examenul clinic sau alte elemente ridică suspiciuni care trebuie clarificate.
În anumite situații pot fi utile investigații suplimentare, de exemplu cistoscopia sau evaluarea funcțională a vezicii.
Dacă urmați tratament anticoagulant sau antiagregant, spuneți-mi de la consult. Nu întrerupeți tratamentul fără recomandare medicală.
Cum alegem procedura potrivită?
Nu există o singură operație potrivită pentru toate prostatele. În practică, mă uit în primul rând la câteva lucruri.
Volumul și anatomia prostatei
Pentru prostatele mici poate fi suficientă, în anumite situații, o incizie endoscopică a zonei care produce obstacolul, fără să fie nevoie să rezecăm o cantitate mare de țesut.
Pentru prostatele de dimensiuni medii, TUR-P bipolar rămâne una dintre cele mai eficiente și mai bine studiate soluții. Ca reper, ghidurile îl plasează în special în zona de 30–80 ml — dar nu aleg operația după cum a trecut ecografia de la 79 la 81 ml.
Contează la fel de mult:
- forma prostatei;
- existența unui lob median;
- cât țesut trebuie efectiv îndepărtat;
- riscul de sângerare;
- bolile asociate.
Pe măsură ce prostata devine mai mare, enuclearea endoscopică — HoLEP — sau adenomectomia simplă devin tot mai atractive, pentru că permit îndepărtarea unei cantități mari de adenom fără o rezecție foarte lungă.
Riscul de sângerare
La un pacient cu risc hemoragic crescut sau aflat pe tratament anticoagulant ori antiagregant, controlul sângerării poate deveni criteriul principal de alegere a tehnicii. În anumite asemenea situații poate intra în discuție vaporizarea bipolară cu plasmă.
Avantajul este hemostaza foarte bună. Dezavantajul trebuie spus la fel de clar: țesutul vaporizat nu mai poate fi trimis pentru analiză anatomopatologică.
Tratamentul anticoagulant sau antiagregant nu se oprește și nu se continuă după o regulă universală. Planul se stabilește individual, în funcție de riscul cardiovascular, riscul de sângerare și intervenția aleasă.
Ce contează pentru dumneavoastră după operație
Operațiile clasice de deblocare modifică frecvent ejacularea. Dacă păstrarea ejaculării anterograde contează pentru dumneavoastră, este un criteriu legitim de alegere a tehnicii și vreau să îl știu înainte, nu după.
Este exact genul de informație pe care vreau să o am înainte să intrăm în sala de operație. Revin mai jos asupra ei, pentru că merită o discuție întreagă.
Aveți o recomandare de operație?
O opinie chirurgicală independentă vă oferă certitudine și siguranță.
TUR-P bipolar
TUR-P este prescurtarea de la „rezecția transuretrală a prostatei”. „Transuretral” înseamnă prin uretră — canalul prin care urina iese din vezică.
Intervenția se realizează cu ajutorul unui instrument endoscopic introdus prin uretră, fără nicio incizie la nivelul pielii. Țesutul prostatic care blochează canalul urinar este îndepărtat progresiv până când obținem un canal suficient de larg pentru urinare, iar fragmentele rezecate sunt evacuate și trimise pentru examinare anatomopatologică.
Scopul nu este îndepărtarea completă a prostatei. Îndepărtăm partea internă care produce obstacolul și păstrăm învelișul extern al glandei.
În tehnica bipolară, intervenția se desfășoară în soluție salină, iar energia electrică acționează local, la nivelul instrumentului. Față de tehnica monopolară clasică, aceasta elimină practic sindromul TUR — dezechilibrul care putea apărea atunci când organismul absorbea o cantitate prea mare din lichidul de irigare. În practică înseamnă o intervenție mai stabilă și un control bun al sângerării.
Pentru pacienții la care adenomul poate fi tratat eficient prin rezecție endoscopică, TUR-P bipolar este tehnica pe care o folosesc cel mai frecvent. Îmi oferă o deblocare predictibilă și, spre deosebire de tehnicile bazate exclusiv pe vaporizare, păstrează țesut pentru anatomopatolog.
TUR-P cu prezervarea ejaculării
Pentru unii pacienți, păstrarea ejaculării anterograde este o prioritate importantă.
În cazurile în care anatomia prostatei permite, putem modifica modul în care este realizată rezecția, păstrând selectiv structurile care participă la mecanismul ejaculării. Scopul este să obținem în continuare o deblocare eficientă, reducând în același timp riscul pierderii ejaculării anterograde.
Este o tehnică pe care o discut selectiv, nu o promit tuturor pacienților. Posibilitatea de a o realiza depinde de:
- volumul și forma prostatei;
- localizarea țesutului obstructiv;
- prezența și dimensiunea lobului median;
- cât de amplă trebuie să fie rezecția pentru ca urinarea să fie realmente deblocată.
În unele situații, prezervarea ejaculării și îndepărtarea completă a obstacolului intră în conflict. Atunci discutăm înainte care este prioritatea, iar uneori o rezecție completă și sigură trebuie să primeze.
Prefer ca pacientul să aleagă cunoscând compromisul, nu să descopere după operație că ejacularea s-a schimbat.
Incizia endoscopică a prostatei — TUIP
La unele prostate mici, sub aproximativ 30 ml și fără lob median important, nu este nevoie să îndepărtăm o cantitate mare de țesut. Putem lărgi canalul prin una sau două incizii endoscopice la nivelul prostatei și al colului vezical.
TUIP este o intervenție mai scurtă, cu risc redus de sângerare, iar ejacularea anterogradă se păstrează mai frecvent decât după TUR-P. Dezavantajul este că, în timp, necesitatea unei noi intervenții poate fi ceva mai mare.
Nu este potrivită pentru prostatele voluminoase sau pentru anatomia cu lob median important.
TUR-P monopolar
Este o tehnică folosită de mult timp, cu rezultate dovedite. Principiul este același: țesutul care blochează urinarea este îndepărtat endoscopic, prin uretră.
Atunci când tehnologia bipolară este disponibilă, o prefer, pentru motivele de mai sus. TUR-P monopolar rămâne însă o procedură validă și eficientă în situațiile potrivite.
HoLEP — enuclearea endoscopică a adenomului
HoLEP înseamnă enuclearea prostatei cu laser Holmium.
Dacă ne întoarcem la comparația cu portocala: la TUR-P îndepărtăm progresiv miezul care blochează canalul, iar la enucleare desprindem adenomul de capsula prostatică. Ulterior îl îndepărtăm prin morcelare — adenomul desprins este fragmentat și aspirat prin același instrument, tot pe cale endoscopică.
Principiul devine deosebit de eficient atunci când prostata este mare. HoLEP permite tratarea endoscopică inclusiv a unor prostate foarte voluminoase, fără incizie abdominală, iar eficiența sa nu este limitată de un prag rigid de volum.
Și aici țesutul îndepărtat este recuperat și poate fi trimis pentru examinare anatomopatologică. Atât TUR-P, cât și HoLEP ne oferă țesut pentru analiză — spre deosebire de procedurile bazate exclusiv pe vaporizare.
După enuclearea unei prostate voluminoase pot exista temporar simptome iritative sau mici pierderi urinare. La majoritatea pacienților acestea se ameliorează pe măsură ce zona se vindecă și mecanismele de control se readaptează.
Adenomectomia simplă: robotică sau deschisă
Pentru prostatele foarte mari, o altă opțiune este adenomectomia simplă. Aceasta nu înseamnă îndepărtarea completă a prostatei și nu este aceeași operație cu prostatectomia radicală pentru cancer: este îndepărtată doar partea internă, adenomatoasă, care blochează urinarea.
Adenomectomia robotică
Adenomectomia robotică se realizează prin câteva incizii mici, cu ajutorul sistemului robotic. Reproduce principiul operației clasice, dar printr-un abord minim invaziv, cu vizibilitate foarte bună și recuperare mai rapidă decât în chirurgia deschisă.
Adenomectomia deschisă
Adenomectomia deschisă presupune o incizie la nivelul abdomenului inferior. Rămâne o soluție eficientă pentru prostatele foarte mari, mai ales atunci când celelalte tehnici nu sunt disponibile sau nu sunt potrivite pentru situația respectivă.
O situație diferită: deblocarea urinării în cancerul de prostată
Uneori blocajul urinar nu este produs de adenom, ci de un cancer de prostată.
În anumite situații putem realiza o rezecție endoscopică de deblocare, prin uretră. Scopul este redarea urinării și evitarea, pe cât posibil, a unei sonde permanente.
Această intervenție nu tratează cancerul în sine. Tratamentul oncologic se stabilește separat, în funcție de situația fiecărui pacient.
Cum se desfășoară intervenția?
TUR-P bipolar se realizează endoscopic, prin uretră, fără incizie.
Procedura se desfășoară sub anestezie rahidiană sau generală. Tipul de anestezie se stabilește la consultul preanestezic, împreună cu medicul anestezist, în funcție de intervenție, de bolile asociate și de particularitățile dumneavoastră.
De obicei intervenția se încadrează în 60–90 de minute, dar durata depinde de volumul și anatomia prostatei și de cât țesut trebuie îndepărtat. Nu urmăresc un timp anume — mă interesează ca rezecția să fie completă și hemostaza corectă.
La final se montează o sondă urinară. În primele ore, prin sondă se poate face irigația continuă a vezicii cu ser fiziologic; rolul ei este să împiedice formarea cheagurilor și să ne permită să urmărim limpezirea progresivă a urinei.
Externarea și zilele cu sondă acasă
În protocolul pe care îl folosesc, internarea durează de obicei aproximativ două zile.
Plecați acasă atunci când evoluția este bună și urina s-a limpezit suficient, dar frecvent încă cu sondă. În cele mai multe situații o scoatem între ziua a cincea și a șaptea, în funcție de amploarea rezecției și de evoluția urinei.
Faptul că mergeți acasă cu sondă nu înseamnă că ceva a mers prost. Este parte din modul în care organizez recuperarea: sonda asigură drenajul continuu al vezicii în perioada în care zona operată este încă inflamată și în care pot apărea sângerare sau cheaguri.
Acasă:
- folosiți punga de picior ziua și pe cea de noapte la culcare, poziționată mai jos decât vezica;
- fixați sonda de coapsă și nu trageți de ea;
- spălați zona cu apă și săpun o dată pe zi;
- beți suficiente lichide — urina mai deschisă la culoare înseamnă mai puține cheaguri;
- evitați constipația, pentru că efortul de împingere poate redeschide o sângerare.
Urina se poate colora din nou după ce vă mișcați mai mult. De obicei se limpezește singură dacă beți mai multă apă.
Dacă punga nu se mai umple și simțiți vezica plină, cel mai probabil un cheag a blocat sonda. Nu încercați să o spălați și nu o scoateți singur — sunați sau prezentați-vă la camera de gardă. Se rezolvă simplu, dar nu este ceva de așteptat până dimineață.
Ziua în care scoatem sonda, locul și cine o face le stabilim înainte să plecați din spital.
Ziua în care scoatem sonda
Scoaterea sondei durează câteva secunde și nu necesită anestezie.
Prima urinare poate fi însoțită de usturime, de urinări frecvente și de senzația imperioasă de a urina. Jetul este însă adesea vizibil mai puternic încă de la început.
Uneori vezica nu reușește să golească suficient imediat după scoaterea sondei. În această situație putem remonta temporar sonda și repetăm proba după câteva zile.
Nu înseamnă automat că operația nu a reușit. Vezica poate avea nevoie de timp pentru a se readapta după ce a lucrat ani întregi împotriva unui obstacol.
Dacă dificultatea persistă, nu continuăm la nesfârșit cu probe succesive fără explicație. Reevaluăm și dacă mușchiul vezicii și-a pierdut o parte din putere în timp.
Ce este normal după operație?
În primele zile pot apărea:
- urină rozalie sau roșiatică;
- mici cheaguri;
- eliminarea ocazională a unor mici fragmente sau depozite în urină;
- usturime la urinare;
- urinări mai frecvente;
- senzația imperioasă de urinare;
- un jet urinar care se îmbunătățește progresiv;
- oboseală ușoară.
Uneori urina se colorează din nou după efort, chiar dacă inițial se limpezise. Se întâmplă pe măsură ce suprafața operată se vindecă.
Jetul urinar se îmbunătățește de obicei rapid. Urinările frecvente, urgența și trezirile nocturne au nevoie de mai mult timp — mai ales dacă vezica a lucrat ani de zile împotriva obstacolului. Este partea de recuperare care cere cea mai multă răbdare și cea despre care prefer să vorbim înainte de operație, ca să nu vă alarmați dacă nu dispare din prima săptămână.
Dacă în țesutul rezecat se găsesc celule canceroase
Țesutul îndepărtat prin TUR-P sau HoLEP este trimis la anatomopatolog. Uneori acesta identifică întâmplător un focar de cancer de prostată care nu era cunoscut înaintea intervenției.
Multe dintre aceste tumori au caracteristici favorabile, dar nu presupunem automat că orice cancer descoperit incidental este lipsit de importanță. Mă interesează:
- gradul tumoral;
- cantitatea de tumoră găsită;
- PSA-ul;
- volumul prostatei rămase;
- investigațiile făcute înainte de operație.
Uneori este suficientă supravegherea. Alteori trebuie să completăm evaluarea.
Un lucru merită spus clar: TUR-P nu este metoda prin care investigăm un cancer de prostată suspectat înainte de operație. Dacă PSA-ul, tușeul rectal sau RMN-ul ridică o suspiciune relevantă înaintea intervenției pentru adenom, încercăm să clarificăm asta din timp, prin investigațiile potrivite.
Când primesc anatomopatologia, discutăm rezultatul și îl transformăm într-un plan — indiferent ce scrie în el.
Cum decurge recuperarea?
Cei mai mulți pacienți sunt apți să revină la activitatea obișnuită la aproximativ trei săptămâni de la operație.
Până atunci:
- hidratați-vă adecvat, dacă nu vi s-a recomandat o restricție;
- evitați efortul fizic intens și ridicarea de greutăți;
- evitați bicicleta și activitățile care apasă zona pelvină;
- evitați constipația, deoarece efortul de împingere poate favoriza sângerarea locală;
- reluați progresiv activitățile obișnuite;
- luați tratamentul prescris conform indicațiilor.
Viața sexuală
Se reia de obicei la 3–4 săptămâni de la operație. Nu este o interdicție rigidă: intervalul ține de amploarea rezecției și de cât de repede se vindecă zona operată.
La primele ejaculări puteți observa sânge — este de așteptat și trece de la sine.
Ejacularea după operație
Este un lucru pe care prefer să îl discutăm înainte de intervenție, nu după.
După TUR-P convențional, HoLEP sau adenomectomie, ejacularea anterogradă se pierde frecvent. Cel mai des pacientul simte în continuare orgasmul, dar sperma nu mai este eliminată spre exterior: ajunge în vezică și este evacuată ulterior odată cu urina.
Erecția se păstrează, de regulă. Fertilitatea poate însă fi afectată.
Dacă vă doriți copii, spuneți-mi înainte. Atunci când este potrivit, putem discuta inclusiv crioprezervarea spermei înaintea intervenției — se organizează simplu, dar trebuie făcută înainte, nu după.
Dacă nu fertilitatea, ci păstrarea ejaculării în sine este importantă pentru dumneavoastră, spuneți-mi la fel de direct. La pacienții potriviți, rezecția poate fi adaptată — am descris mai sus cum și în ce limite.
Care sunt riscurile principale?
Ca orice intervenție, procedurile pentru adenomul de prostată au anumite riscuri. Pot apărea:
- sângerare;
- cheaguri care blochează urinarea;
- infecție urinară;
- usturime și urinări frecvente în perioada de vindecare;
- imposibilitatea temporară de a urina după scoaterea sondei;
- necesitatea remontării temporare a sondei;
- pierderea ejaculării anterograde;
- mai rar, îngustarea uretrei sau a zonei de ieșire din vezică;
- rar, incontinență urinară persistentă;
- necesitatea unei noi intervenții în timp, dacă țesutul prostatic crește din nou.
În tehnica monopolară clasică există în plus riscul sindromului TUR, legat de absorbția lichidului de irigare — practic eliminat prin folosirea tehnicilor bipolare în soluție salină.
Riscurile relevante pentru situația dumneavoastră le discutăm concret înainte de intervenție.
Când trebuie să contactezi medicul de urgență?
Luați legătura cu medicul curant sau prezentați-vă la camera de gardă dacă:
- sonda nu mai drenează, punga rămâne goală și simțiți vezica plină sau apar crampe;
- nu mai puteți urina după scoaterea sondei;
- apar cheaguri importante și urina nu se mai evacuează;
- sângerarea este abundentă sau persistentă;
- aveți febră sau frisoane;
- durerea se intensifică;
- starea generală se alterează.
Surse medicale principale
- European Association of Urology — EAU Guidelines on Management of Non-Neurogenic Male Lower Urinary Tract Symptoms (LUTS), incl. Benign Prostatic Obstruction.
- NICE — Lower urinary tract symptoms in men: management.
- British Association of Urological Surgeons — informații pentru pacient privind rezecția transuretrală a prostatei și enuclearea cu laser.
- American Urological Association — Benign Prostatic Hyperplasia: Surgical Management.
FAQ
Întrebări frecvente
Dacă vă gândiți la o operație pentru adenom
Dacă aveți jet urinar slab, urinări dese, treziri nocturne, senzația că vezica nu se golește complet sau ați avut un episod de retenție, o evaluare urologică poate stabili dacă simptomele sunt produse de adenom și ce opțiune este potrivită: tratament medicamentos, TUR-P bipolar, HoLEP sau altă intervenție.
Pentru întrebări legate de intervenție, folosiți datele de contact primite la externare sau indicațiile discutate la consult.
Dacă ai simptome sau îți dorești o evaluare, programează-te pentru un consult urologic.
Email: contact@arturo.ro • București